Pentru a intelege cum auzim, trebuie sa stim ca sunetele sunt vibratii invizibile care se deplaseaza prin aer. Glasul cuiva, fosnetul frunzelor, ciripitul pasarilor sau sunetul unui telefon pot fi definite ca emitatori de sunete. Aceste vibratii se mai numesc si unde sonore.

Cand un obiect vibreaza, acesta provoaca miscare in particulele de aer. Aceasta miscare este numita unda sonora si poate fi de insensitate inalta sau joasa, tare sau inceata. Urechile noastre capteaza undele sonore si le transforma in mesaje pe care creierul le poate intelege.

Părţile urechii

Sunt trei părţi importante ale urechii:

urechea externă – captează undele sonore şi le direcţionează spre urechea medie.

urechea medie – transformă undele sonore în unde de presiune mecanică, care sunt apoi transferate la lichidele din urechea internă.

urechea internă (cohlee) – transformă undele de presiune în semnale sonore pe care creierul le poate înţelege.

Pentru un auz natural, fiecare parte a urechii trebuie să funcţioneze adecvat.

Cum funcționează auzul natural

1. Sunetele pătrund în canalul urechii

Undele sonore se deplasează prin canalul auditiv şi lovesc timpanul.

2. Timpanul şi oasele de auz vibrează

Aceste unde sonore fac ca timpanul şi cele trei oase subţiri (osicule) din urechea medie să vibreze.

3. Lichidele se deplasează prin urechea internă

Vibraţiile sunt transmise prin lichidul din urechea internă – cunoscut sub numele de cohlee – şi determină cilii din cohlee să vibreze. Cilii detectează vibraţiile şi le convertesc în semnale chimice pentru nervul acustic.

4. Nervii acustici comunică cu creierul

Nervul acustic trimite apoi informaţia la creier prin impulsuri electrice, unde sunt interpretate ca sunet.